patriarh
Etimologie
Din slavă (veche) patrijarhŭ, neogreacă πατριάρχης (patriárhis).
Pronunție
- AFI: /pa.triˈarh/
Substantiv
| Declinarea substantivului patriarh | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | patriarh | patriarhi |
| Articulat | patriarhul | patriarhii |
| Genitiv-Dativ | patriarhului | patriarhilor |
| Vocativ | patriarhule | patriarhilor |
- cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deține acest rang.
- (în vechiul testament) fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; (p.ext.) nume dat unor personaje venerabile din Biblie.
- bărbat în vârstă, cu rol de șef al familiei în comunitatea gentilică.
- (fig.) bătrân venerabil, cu numeroși descendenți.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online