prezent
Etimologie
Din franceză présent.
Pronunție
- AFI: /pre'zent/
Substantiv
Declinarea substantivului prezent | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | prezent | prezente |
Articulat | prezentul | prezentele |
Genitiv-Dativ | prezentului | prezentelor |
Vocativ | prezentule | prezentelor |
- (înv.) dar, cadou.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din latină praesens, praesentis, franceză présent.
Adjectiv
Declinarea adjectivului prezent | ||
Singular | Plural | |
Masculin | prezent | prezenți |
Feminin | prezentă | prezente |
Neutru | prezent | prezente |
- care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul: de față.
- (cu valoare de interjecție) formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal.
- existent.
- care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care el se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față.
- de care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
Declinarea substantivului prezent | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | prezent | prezente |
Articulat | prezentul | prezentele |
Genitiv-Dativ | prezentului | prezentelor |
Vocativ | prezentule | prezentelor |
- perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; (p.ext.) situație actuală.
- (gram.) timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată.
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) În prezent = azi, acum.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online