timp

Din latină tempŭs. Confer italiană tempo, portugheză tempo, provensală temps, franceză temps, catalană temps și spaniolă tiempo.

• AFI: /timp/

I.

1. (fiz.) mediu omogen și nedefinit, analog spațiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor.

II.

1. durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz.
2. (înv.) anotimp.
3. perioadă determinată istoric; epocă.
4. (la pl.) împrejurări.

III.

1. (met.) stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată de ansamblul factorilor meteorologici.

   Timp ploios.

IV.

1. (gram.) categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referință și momentul în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri.
2. (gram.) fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprimă categoria gramaticală a timpului.

II.

• 1: durată, interval, perioadă, răstimp, răgaz
• 2: anotimp, sezon
• 3: epocă, eră
• 4: (pl.) împrejurări

III.

• 1: (met.) vreme

• anotimp
• contratimp
• pretimpuriu
• timpuriu

• timp de înjumătățire

• (loc. conj.) Cât timp... = în toată perioada în care...
• (loc. adv.) De la un timp sau (rar) dintr-un timp = începând de la un moment dat.
• Cu timpul = cu încetul, treptat, pe m��sură ce trece vremea.
• La (sau din) timp = la momentul potrivit; până nu este prea târziu.
• Din timp în timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din când în când, uneori, câteodată.
• (În) tot timpul = mereu, întruna.
• În același timp = simultan; de asemenea.

• E timpul (să...) = a venit momentul (să...)
• (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit
• A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat)
• Pe timpuri = demult, odinioară

1. (tehn.) fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări, ale unei operații, ale unui fenomen, ale unei acțiuni etc.
2. (tehn.) fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei mașini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia.

   Motor în patru timpi.

3. (muz.) fiecare dintre fazele egale care alcătuiesc o măsură; bătaie.

• 1-2: (tehn.) fază
• 3: (muz.) bătaie

• În doi timpi și trei mișcări = foarte repede

• DEX online