Antonio Candido
| Antonio Candido | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [5][6]  Rio de Janeiro, Districtul Federal(d), Brazilia |
| Decedat | (98 de ani)[7][5][6] São Paulo, São Paulo, Brazilia |
| Cauza decesului | hiatus hernia[*] |
| Căsătorit cu | Gilda de Melo e Sousa[*] |
| Copii | Marina de Mello e Souza[*] |
| Cetățenie |  Brazilia[1] |
| Ocupație | jurnalist scriitor poet critic literar[*] sociolog[*] cadru didactic universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba portugheză[8][4] |
| Partid politic | Partido dos Trabalhadores[*] |
| Studii | Universidade de São Paulo[*] |
| Patronaj | Universidade de São Paulo[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul Camões[1] Prêmio Jabuti[*] Marea Cruce a Ordinului Național pentru Merit Științific[*] Prêmio Anísio Teixeira[*] Premio Internacional Alfonso Reyes[*][2] Prêmio Machado de Assis[*][3] Prêmio Juca Pato[*][4] |
Modifică date / text  | |
Antonio Candido de Mello e Souza (n. , Rio de Janeiro, Districtul Federal(d), Brazilia – d. , São Paulo, São Paulo, Brazilia) a fost un scriitor, profesor, sociolog și critic literar brazilian.[9] În calitate de critic al literaturii braziliene, este considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți cercetători în domeniu de către universitățile braziliene. A fost co-câștigătorul Premiului Jabuti(d) pentru eseuri în 1965 și a primit Premiul Machado de Assis(d) în 1993, Premiul Camões în 1998 și Premiul Internațional Alfonso Reyes în 2005.
Candido a fost profesor emerit la Universitatea din São Paulo și Universitatea de Stat din São Paulo și doctor honoris causa de la Universitatea din Campinas.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Fiu al lui Aristides Candido de Mello e Souza, doctor în medicină, și al lui Clarisse Tolentino de Mello e Souza, și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în mediul rural brazilian, în statele Minas Gerais și São Paulo. În această perioadă, nu a frecventat școala, fiind învățat acasă de mama sa. În 1937, el și familia sa s-au stabilit în São Paulo, unde a primit educație formală. În 1939, Candido a început să studieze dreptul la Universitatea din São Paulo, un curs pe care îl va abandona în cele din urmă pentru a studia filozofia la aceeași universitate.
Primele sale lucrări critice au fost publicate în 1941, în revista Clima, co-fondată de el însuși, iar, în anul următor a început să predea la Universitatea din São Paulo, mai întâi la departamentul de sociologie și mai târziu, o funcție pe care o va avea deține, deși pentru un scurt interval de pauză din 1958 până în 1960, timp de treizeci și șase de ani. Candido a predat și literatura braziliană la Universitatea din Paris, între 1964 și 1966, și a devenit cercetător invitat la Universitatea Yale doi ani mai târziu.
Principala sa lucrare de critică literară a fost publicată în 1959, intitulată Formação da Literatura Brasileira (literal, „Formarea literaturii braziliene), un studiu extrem de polemic și influent despre fundamentele artei literare din țara sa.
Candido a fost, de asemenea, activ în politică în multe perioade ale vieții sale: a fost militant împotriva Estado Novo al lui Getúlio Vargas și a ajutat la înființarea Partidului Muncitorilor(d) în 1980.
Candido s-a căsătorit cu Gilda de Melo e Sousa în 1943, o eseistă braziliană și colegă profesor la Universitatea din São Paulo, cu care are trei fiice.
Candido a fost internat la Spitalul Albert Einstein din São Paulo cu câteva zile înainte de moartea sa, pe 12 mai 2017, din cauza unei hernii hiatale.[10] Avea 98 de ani.[9][11]
Lucrări majore
[modificare | modificare sursă]- Introdução ao Método Crítico de Sílvio Romero – 1945
- Brigada Ligeira – 1945
- Ficção e Confissão – 1956
- O Observador Literário – 1959
- Formação da Literatura Brasileira – Momentos Decisivos – 1959
- Presença da Literatura Brasileira – 1964 – com J. Aderaldo Castello
- Tese e Antitese – 1964
- Os Parceiros do Rio Bonito – 1964
- Literatura e Sociedade – 1965
- Literatura e Cultura de 1900 a 1945–1970
- Vários Escritos – 1970
- Teresina Etc. – 1980
- Na Sala de Aula – 1985
- A Educação pela Noite e Outros Ensaios – 1987
- O Discurso ea Cidade – 1993
- Recortes – 1993
- O Romantismo no Brasil – 2002
- Um Funcionário da Monarquia – 2002
- O Albatroz eo Chinês – 2004
- Iniciação à Literatura Brasileira – 2004
Bibliografie parțială
[modificare | modificare sursă]- Antonio Candido: Despre literatură și societate de Antonio Candido cu Howard S. Becker ca traducător. ( Princeton University Press: 5 mai 1995)ISBN: 0-691-03630-6
- Intrarea lui Antonio Candido la Enciclopédia Itaú Cultural
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Prêmio Camões de Literatura (în portugheză), accesat în
- ^ Premio Internacional Alfonso Reyes (în spaniolă), accesat în
- ^ Premio Machado de Assis (în spaniolă), accesat în
- ^ a b TODOS OS VENCEDORES (în portugheză), accesat în
- ^ a b Antonio Candido, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în
- ^ a b Antônio Cândido, Autoritatea BnF
- ^ O Estado de São Paulo
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Brasil, Ubiratan; Sobota, Guilherme (). „Morre Antonio Candido aos 98 anos”. Estadão (în portugheză). Accesat în .
- ^ Rizzo, Sergio (). „Brazilian Literary Critic and Sociologist Antonio Candido Dies in São Paulo at Age 98”. Folha de S.Paulo. Accesat în .
- ^ Martins, Miguel (). „Um "radical de ocasião": Antonio Candido morre aos 98 anos”. CartaCapital (în portugheză). Accesat în .
