Mahala

O mahala (impropriu numită și ghetou, după moda limbii engleze) reprezintă un cartier sărăcăcios dintr-un oraș. Locuitorii săi au, de regulă, o condiție materială și socială precară. Locuințele dintr-o mahala pot fi barăci, cocioabe sau construcții de calitate mai bună. Mahalalele duc lipsă de apă potabilă, electricitate, salubrizare și alte servicii de bază. Străzile sunt adeseori înguste și nu permit trecerea vehiculelor precum ambulanțe sau mașini de pompieri. Rata ridicată a șomajului și sărăcia sunt tipice pentru populația mahalalelor; în consecință, aceste zone urbane sunt considerate „focare” pentru probleme sociale precum: infracțiunile, dependența de droguri, alcoolismul, sinuciderile frecvente ș.a.

Termenul, provenit din limba turcă, desemna în trecut orice fel de cartier, fără a se face distincția după nivelul de trai (într-un stadiu premergător adoptării în limba turcă, echivalentul în ebraică și alte limbi semitice se traducea ca „așezare de oameni care locuiesc în corturi”). Întreaga familie lexicală a cuvântului (mahalagiu, mahalagesc, mahalagism) a căpătat treptat o aură peiorativă, făcând trimitere către vulgaritate, grosolănie. Mahalaua poate sau nu să se suprapună cu noțiunile de cartier mărginaș (aflat la periferia orașului) și suburbie. Aceste date, în general valabile pentru mahalalele din România, sunt nu arareori incompatibile cu situația mahalalelor din alte țări. De asemenea, cartierele mărginașe ori suburbiile pot fi în unele cazuri zone prospere ale orașului. Până la începutul secolului al XX-lea, cuvântul mahala desemna un cartier mic. De pildă, zona din jurul Bisericii Colțea se numea Mahalaua Colței, așa cum o atestă numeroase documente, cercetate și catalogate de Adrian Majuru în carta sa Bucureștii mahalalelor, Compania, 2003. Despre semnificația culturală a mahalalelor, acesta spune: „Mahalalele sunt deopotrivă aglomerate, cu centrul lor religios, dar și cu referință artistică. Cu zone de margine insalubre și cu străzi mai centrale și curate, pe când veselia se trăiește în tonalități diferite și e prezentă pretutindeni. Astăzi, veselia tinde să devină un clișeu prin muzica audiată la maximum în toiul nopții, de către aceia care trăiesc în iluzia unei imagini sociale impozante, deși împăratul este gol."^[1]

Agenția Națiunilor Unite numită UN-HABITAT și Banca Mondială au demarat recent campania „Orașe fără mahalale” (en. Cities without slums). În afară de obținerea unor reușite locale, un efect negativ al campaniei a fost creșterea masivă a numărului de evacuări forțate. Mahalalele sunt mai puțin întâlnite în America de Nord, Europa și Rusia, mult mai reprezentative pentru aceste așezări fiind continentul sud-american, Africa, Orientul Apropiat și Mijlociu, India, China, Oceania și Groenlanda.

Caută „mahala” în Wikționar, dicționarul liber.

• 
  Mahala din Brasilia, capitala Braziliei.
• 
  Mahala din Manila, Filipine.
• 
  Mahala din Cochin, India.
• 
  Mahala din Cairo, Egipt
• 
  Mahala din Casablanca, Maroc
• 
  Mahala din Ciudad de México, Mexic
• 
  Mahala din Jakarta, Indonezia
• 
  Mahala din Cape Town, Africa de Sud
• 
  Mahala din Caracas, Venezuela
• 
  Mahala în Ho Și Min, Vietnam

• „Istoriile periferiei. Mahalaua în romanul românesc de la G.M. Zamfirescu la Radu Aldulescu”, Georgiana Sârbu, 2011, Editura Cartea Românească
• „Maidanul cu dragoste”, George Mihail Zamfirescu, 1933, reeditat la Editura Litera Internațional, 2009
• „O antropologie a marginalului”, Octavian Buda, 2008, București, Editura Caligraf
• „Mahalaua în proza românească”, Dana Matei, 2010, Universitatea București
• „Mahalaua Birjarii Vechi în documente, imagini și confesiuni”, Elena Precupețu, 2006, București, Editura Paralela 45
• „Cele două Mântulese”, Andreea Răsuceanu, Editura Vremea, București, 2009

Mahalaua de București

• LA FRONTIERA ISTORIEI / Grant, mahalaua nimănui, 8 oct 2009, Adrian Majuru, Ziarul financiar
• Mardeiașii din zona Grant^{[nefuncțională]}, 13 iunie 2005, Adrian Majuru, Jurnalul Național
• A fost odata in Bucuresti…, 24 mai 2004, Carmen Plesa, Jurnalul Național
• Bucureștenii de bordei^{[nefuncțională]}, 24 mai 2004, Radu Tutuianu, Jurnalul Național
• A fost odata in București^{[nefuncțională]}, 24 mai 2004, Carmen Plesa, Jurnalul Național
• Popa Nan, mahalaua din inima Bucureștilor^{[nefuncțională]}, 24 mai 2004, Alexandru Nastase, Jurnalul Național
• Mărțișor - "În mahala trăiau și Bacovia și frații Mafoame"^{[nefuncțională]}, 24 mai 2004, Florin Condurateanu, Jurnalul Național
• 23 August, satul de la capatul tramvaiului, 24 mai 2004, Doru Cobuz, Jurnalul Național
• Mahalaua bucureșteană și aspecte ale vieții sale Arhivat în 9 iunie 2012, la Wayback Machine., Florin Marin, Historia
• Lumea de la periferia istoriei, 5 iunie 2005, Evenimentul zilei
• Mahalalele celebre ale Bucureștiului de altădată: cele mai scumpe bijuterii, jafuri cutremurătoare și boieri notorii, 13 mai 2013, Cristina Răduță, Adevărul
• Poveștile mahalalelor Capitalei dispărute din memoria locuitorilor. Sfântul Gheorghe-Vechiu, cea mai mare din oraș, 14 mai 2013, Cristina Răduță, Adevărul

Brăila

• Mahalaua Comorofca - Raiul cuțitarilor cumintiți^{[nefuncțională]}, 24 mai 2004, VIOREL ILISOI, Jurnalul Național

Galați

• Adio, Vadul Ungurului!^{[nefuncțională]}, 24 mai 2004, Jurnalul Național

Constanța

• Copiii din Peninsulă sunt făcuți pentru alocație^{[nefuncțională]}, 24 mai 2004, EUGENIA MIHALCEA, Jurnalul Național

Ploiești

• Țiganii au ajuns stăpânii mahalalelor din Ploiești^{[nefuncțională]}, 24 mai 2004, MONICA ANDREI, Jurnalul Național

Craiova

• "Aici ne-am născut, aici vrem să murim"^{[nefuncțională]}, 24 mai 2004, CRISTIAN PETRU, Jurnalul Național

Buzău

• Țiganii din Simileasca așteaptă Marea Chefuială^{[nefuncțională]}, 24 mai 2004, TATIANA DABIJA, Jurnalul Național

Iași

• Mahalale vechi și noi în dulcili târg al Ieșilor^{[nefuncțională]}, 24 mai 2004, ANA MARIA LUCA, Jurnalul Național