outil

(français)

Din franceză medie outil, care provine din franceză veche ustil < latină târzie *usitilium, din forma plurală *usitilia, din latină utensilia („ustensilă, unealtă”).

Înrudit cu italiană utensile, portugheză utensílio, română ustensilă și spaniolă utensilio.

• AFI: /u.ti/
•  Audio^fișier

outil m., outils pl.

1. ustensilă, unealtă, sculă

   Les outils d'un menuisier, d'un charpentier, d'un charron, d'un serrurier, d'un maçon, etc. — Outils de jardinage.

2. (p.ext.) instrument
3. (fam.) idiot, netot

• 1-2: instrument

• outillage
• outiller
• réoutiller

• utile

• Houthi, houthi

• barre d'outils
• bel-outil
• boîte à outils
• caisse à outils
• machine-outil
• mot-outil

• à méchant ouvrier, point de bon outil
• un bon ouvrier a toujours de bons outils
• un bon ouvrier se reconnaît à ses outils
• un mauvais ouvrier a toujours de mauvais outils

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire